11 Septembrie 2023: Elevii au un nou start. Și eu la fel, dar altfel
Startul pentru fiecare dintre noi, copii fiind în interior, cere human connection. Să ne conectăm unii cu alții, să vrem să fim și ne iese 🙂
Am niște cerințe de la mine toamna aceasta. Cred că s-a creat treaba asta cu cerințele din anii de școală când primeam task de la mama sau mi se delega astfel: Să fii în primii 5 din clasă, nicio notă sub 8, cel mult 3 de 8 ai voie și ai nevoie de foarte multă disciplină. Zis și făcut. Mă conformam.
Aveam un program plin de activități diverse, de la dans modern, balet, volei, pian (aici nu m-a dus multă vreme pentru că nu aveam talent și nici chef să construiesc), până la engleză și multe altele. Nu cred că am ratat vreun sport de care mama să știe și eu să nu fi mers.
Totul funcționa cu simplitate și claritate
După ce începeam școala era totul foarte ordonat și conform unui program milităresc foarte bine pus la punct. Aveam un program ca un artist și mama era impresarul meu. Zilnic aveam hainele impecabile, mă trezeam și făceam igiena la aceeași oră, mâncam la bucătărie, nu aveam voie în altă parte și nici să mă șterg de haine. Bun, după ieșeam pe ușă conform graficului, nu întârziam la școală never, cum se putea dacă era totul planificat?
După școală aveam voie 30 de min să mai „pierd” vremea prin oraș. Atât. Totul era pe ceas
La ora 13:00 toată familia mea era la prânz acasă: tata, mama și Vlad, fratele meu. Apoi aveam în agendă ceva gen: somn 1 h: în care aveam voie să mă uit la tv la documentare, dar ce crezi, mă uitam la telenovele și emisiuni de gătit relaxante și ce mai găseam atractiv la vremea ai. După, făceam teme, jucam rolul de elev, eu, iar mama de profesoară, zilnic. Îți dai seama că eu zilnic aveam profesoare pe bune la școală și profesoară fără diplomă și acasă? Partea interesantă e că mama a și lucrat în toată copilăria mea, dar avea un program fix ca al meu, nu știu cum de am avut acest noroc :)))
Așșșaaa, gata cu drama-lama. După mergeam la un sport sau o activitate și pe seară aveam 10 pagini de citit din ce aveam voie. Îmi alegeam cartea, măcar atât, apoi duș și somn. La 22:00 eram în pat, toată împachetată de somn. Și așa au decurs vreo 15 ani din viața mea. Nu am excelat la nimic, dar am primit toată atenția, dedicarea, implicarea și organizarea unei familii exemplare din vremurile trecute, în care nu mi-a lipsit nimic, absolut nimic la nivel de primul etaj din Piramida Lui Maslow. Totul era identic de luni până vineri, iar weekend-urile nu mai știu ce făceam, citeam reviste, îmi plăceau. Am uitat, nu am prea multe amintiri cu mine din copilărie.
Acum că a început școala pentru copilul din mine îmi dau voie să nu mai fiu printre primii din clasă, să iau și 7 și să fac ceva mai light, fără presiunea de atunci. Însă, am același program strict, dar nu mai am impresar de ceva ani. Cred că iese și așa. De ceva ani mă descurc efectiv singură, îți vine să crezi? :))
Las aici:
Eye contact – să privesc mai des în ochi
Să fiu și cu mai multă autenticitate
Să am mai multă energie
Să mă ascult mai mult
Să fac ce îmi place
Să nu mai trăiesc uneori amorțită, asta e îngrozitor
Să fiu vulnerabilă
Să mai închid încă ceva dacă nu mai merge
Să spun Nu dacă nu am chef
Să nu trăiesc pentru alții, ci pentru mine. Să aprofundez asta
Să lupt ca întotdeauna pentru dorințele proprii
Să am mai multă răbdare
Să am compasiune
Să înțeleg mai mult oamenii
Să nu mai am așteptări
Să râd mult, mult, mult
Să mă bucur și să las drama și neputințele
Să fiu și mai asumată
Să construiesc
Să sper
Să cred
Să fiu
Să inspir
Să continui să fac sport
Să ascult muzică
Să scriu
Să gătesc una alta
Să mă întâlnesc cu câțiva oameni
Să spun ce simt și ce cred
Să citesc mai mult
Să mă uit mai atentă și mai atentă la univers
Să fiu mereu mai bună în orice
Să nu fac nimic din ce nu îmi doresc
Să am mereu respect
Să îmi văd frumusețea și lumina din interior
Să fiu frumoasă, proaspătă și cu viață
Eu așa vreau să fiu, tu cum ai chef.
E totul așa cum e necesar să fie pentru fiecare dintre noi
Pe cel mai curând,
M.