Persoana. Proiectul. Garanțiile

Să faci business sau antreprenoriat în România e tot mai greu. Nu scriu acest text să mă plâng, departe de mine asta, nicidecum, doar vreau să fac așa o mică paralelă cu ce se întâmplă în alte țări. În 11 ani de când pasiunea mea pentru comunicare și PR este în acțiune și îmi facilitează o viață mulțumitoare din punct de vedere al acțiunilor zilnice, al implicării în agenția de PR și al banilor, am tot observat una alta. Am făcut acest business ca să nu îmi spună nimeni ce să fac și când să fac și ce crezi, pentru bani, timp și libertăți normale și de bun simț, de ce să fiu ipocrită 🙂

Aaa și nu am fost angajată pe ici colo unde mă gândeam eu că ar fi bine:). De pe la unele joburi, puține, mi-am dat demisia într-o zi, am fost o rebelă și îmi cer iertare angajatorului meu, de pe la altele nu m-am implicat 100% că nu aveau drive și eu nu fac ceva să fie. Ori fac și iese bine, ori nu mai fac nimic. O extremistă…

Să fii femeie antreprenor în România, la 30 de ani, să plătești salarii, birou, servere, cursuri și diverse altele e destul de complex. Îți trebuie putere. Puterea vine prin suferință. În toți anii de antreprenoriat am primit toate lecțiile unei puștoaice care atinge marea cu degetul. Deci pe toate și mai urmeză lecții 🙂 sunt mental și emoțional tot mai pregătită. Tăria psihologică sau mindset-ul, nu știu dacă e tot aia, nu știu prea multă psihologie, dar îți dau sau iau ce ai nevoie.

Bun, am observat că banii mulți ajung greu la antreprenorii români, dacă nu știi să fii acolo unde sunt banii. Ca să fii acolo unde contează, adică unde sunt banii trebuie să oferi siguranță clienților și partenerilor. În România față de alte state din Europa contează foarte mult garanțiile: cine te recomandă, ce oferi sigur, ce rezultate clare, rapide și eficiente oferi. Apoi contează proiectul și abia apoi omul sau persoana.

În Germania, Austria, Spania și în alte țări dezvoltate contează persoana, proiectul și apoi siguranța sau garanția.

Nu vreau să înțelegi din acest articol că e nasol, e greu, nu e despre asta. În România există bani, avem o dezvoltare economică, există oameni albi care valorează enorm în afară și sunt luați de la noi pentru că acolo sunt valorificați.

Da, oameni albi care sunt curajoși, agili și se mișcă repede. Înțeleg tehnologia și o folosesc în interesul companiilor.

Astăzi, industria IT-ului reprezintă 7% din PIB-ul acestei țări, iar statul a primit 9 miliarde de euro prin PNRR, este extraordinar. Am aflat datele acestea zilele trecute la evenimentul Forbes CEE Forum, cel mai mare eveniment economic al anului.

Ideea este că e important să știi când să nu sacrifici creșterea economică pe termen scurt pentru cea pe termen lung. Cred că în perioadele ciclice dacă știi să ieși pe plus și ești stabil, practic sau flexibil cum am mai scris în articolele anterioare, chiar poți evolua și nu stagna.

Acum, eu nu sunt vreo mare luptătoare sau vreo antreprenoare de succes…

Vreau să fiu, nu mă înțelege greșit. Aspir la asta și o să reușesc cândva. În orice este important să ai pasiune, care vine din durere. Pasiunea oferă după iubire și din iubire vine totul. Ești dornic să fii bun, să fii aproape și să lași în urma ta ceva. Să nu fii superficial și pe propriul interes de astăzi sau mâine.

Creșterea în productivitate, încurajarea muncii și puțină văicăreală și mai multă educație cred eu că reprezintă câteva piste către succes. Încerc și eu să merg pe ele, pare că îmi iese așa și așa. Mai am de lucru…

Observ că atunci când ești un om hotărât, ai o viziune, ai predictibilitatea peisajului și industriei, ești flexibil, dinamic, safe, puternic și faci din business-ul tău unul fezabil ai toate șansele să reușești.

Deci: viziune, strategie și e bine să anticipezi orice de la câți bani o să faci, până la a ști când e cazul ca unul dintre angajații tăi să își dea demisia.

Agenția de PR înseamnă un business șpagat: emoție, dedicare, implicare, creativitate, mult networking de calitate și foarte multă strategie, viziune, cifre, date, noutate etc.

Am învățat să ofer autonomie oamenilor cu care lucrez și să fiu alături de ei când au nevoie de mine. Până acum voiam să mă fac utilă, dar nu are nimeni nevoie de mine. Mi-am dat seama de curând, nu contez pentru nimeni, doar pentru câțiva oameni din familie. Nimănui nu îi pasă de tine dacă nu are un beneficiu. Toate relațiile se bazează pe a primi prima dată și apoi a oferi.

Încă un subiect care m-a durut: business-ul, familia și prietenii merg până la un punct. La mine a încetat. Nu le mai amestec niciodată. Deși se spune că niciodată să nu spui niciodată, dar e sigur asta pentru mine. Oamenii din familia mea și business-ul meu nu pot să mai fie la comun. O să scriu despre asta mai târziu. Abia am trecut de durere, hai că nu e așa rău, glumesc :))

Acum, sunt într-un carusel al vieții, care sper să mă ducă acolo unde îmi e misiunea: să fac bine în lume 🙂 nu știu sub ce formă. Dacă mai greșesc, anunță-mă și aliniază-mă pe autostrada binelui.

MS adică Mădălina Sandu :))

PS: dacă am scris prea mult, citește și tu în weekend câte o jumătate de articol