Pasivitatea e atât de neconfortabilă

Pasivitatea e ca atunci când atingi cu degetul țepii unui cactus. Hmm… am observat că atunci când îți este foarte bine sau foarte rău știi cum ești. E alb sau negru, dar când ești pasiv e atât de dureros și nenuanțat. Vreau să îți povestesc ceva, oricum acest blog e un jurnal al vieții mele deschis și ție. Nu te înspăimânta, e creat pentru analiza propriilor trăiri. Pot fi și ale tale sau nu.

Acum, să vorbim despre pasivitate, există joburi ca asistent sau recepționer sau care mai sunt ele și te determină să fii pasiv. Adică nu ai la ce să lucrezi. Am observat recent un caz, un puști la vreo 19-21 de ani, care are un job bine plătit în corporație. Nu merge la facultate pentru că are acest job de la 9:00 la 18:00. La acest job e ca un paznic sau să îi zicem recepționer, doar că el stă pe telefon și urmărește seriale. Pasiv, pasiv, pasiv…

Eu sunt o femeie extrem de plină de energie, am o tonă de lucruri de făcut în viața asta și m-am luptat și mă lupt cu pasivitatea. Pasivitatea e plictiseala aia dureroasă. O detest. Să stai să nu faci nimic, dar să te uiți la seriale la birou. Jalnic. Nu mă înțelege greșit, nu judec nimic. Așa sunt joburile astea internaționale. Dar e atât de greu să stai mult pe telefon și să nu iasă nimic din mintea, sufletul și mâinile tale. În primii ani de facultate, am fost angajată printr-o agenție uriașă de PR din România, ajunsesem și eu la fel ca acest puști, nu eram recepționeră, ci senior account bla bla bla, o funcție. Ajunsesem să îmi fac treaba și după să stau pe telefon până la terminarea programului. Efectiv, mă durea să văd cum îmi scurg viața prin degetele mele. Deci, mi-am dat demisia. Mă plictiseam teribil, iar eu ca om am nevoie de stimuli, de gândire, acțiune, mișcare. Oare doar eu văd așa?

Ce vreau să te întreb este: ce părere ai despre joburile pasive în viețile tinerilor,care pot face atât de multe cu viața lor?

PS: las aici o piesă. Lana Del Rey e o splendidă. Imediat scriu un articol despre ea. Pur și simplu, o ador. Știu, știu e cam melodramatică :)))

Weekend liniștit,

M.