Cu toții ne cărăm scara
Noi, oamenii de comunicare, construim povești pentru branduri, pentru oameni, punem în lumină atuu-urile clienților noștri și creăm vizibilitate. Creăm o poveste din ceva ce e o istorie și o ducem în medii să fie auzite și văzute de public. Facem ceva măreț pentru o lume sau așa ni se pare.
Dragostea pentru această meserie are și defectele ei, e o presiune uriașă, ești mereu expus sau nu mai ai timp să faci cât îți dorești pentru că ești presat de timp. Timpul e ceva ce nu există. Știu că o să zici că e absurd, dar ce cred e că timpul e doar o modalitate de a monetiza, că sunt 24 de ore sau 80 de ore e doar un timp pus de cineva ca să avem o structură. Dacă stăm prea emoționali, timpul nu mai are valoare, deci ne trebuie structură. Ca să putem supraviețui între acești oameni cu care conviețuim e cumva nevoie să avem structură, să știm sigur, să avem control.
În momentele grele sau când avem cele mai grele sarcini apelăm la structură. Ea ne salvează din neant. Asta e miza, structura.
Avem cu toții o misiune, o acțiune, un vis, o supraviețuire. Ne dorim cu toții angajați motivați, economisire financiară, oportunități de creștere a business-ului, oameni de calitate și pasionați de ceea ce fac, rezultate remarcabile și multe altele. Nu ajungem ușor la asta și nici nu e un drum foarte simplu, doar să parcurgi etapizat fiecare acțiune pentru că are lecția ei. Viața e un drum cu lecții.
Să ai o săptămână extraordinară,
M:
