Echilibrul

Versurile îmi aduc echilibrul. Mi-a plăcut dintotdeauna Nichita Stănescu pentru emoția pe care a transmis-o prin poezia lui. Pe 13 decembrie se împlinesc 40 de ani de când poezia lui circulă prin lume și trasează momente de liniște și împlinire în sufletele noastre, fără ca autorul să mai fie printre noi.

Versurile lui sunt formatoare de speranță, te înțeleg și îți dau sens. Ceea ce căutăm cu toții: vis, speranță, liniște, pace și împlinire. Nichita Stănescu a dat variația limbii române, a prezentat existența spiritului printre noi și a lăsat trăiri profunde.

Aici o altă poezie prin care îți poți liniști sufletul, scrisă de Nichita Stănescu:

Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Îți place și ție?

M.