Lumea are nevoie de mai multă empatie și mai puține măști
Trăim într-o lume în care a devenit mai important cum pari decât cine ești. Ne învățăm de mici să fim „prezentabili”, „adecvați”, „corecți politic”. Învățăm cum să vorbim ca să fim acceptați, cum să ne îmbrăcăm ca să fim validați, cum să ne împrietenim ca să părem integrați în medii. Doar că în tot acest dans social al aparențelor, ce se întâmplă cu identitatea noastră reală? Suntem femei, antreprenoare, fiice, lideri sau profesori. Iar fiecare rol pare că vine la pachet cu o mască:
Masca de puternică, care nu plânge niciodată. Suntem oameni și plângem des
Masca de profesionist, care nu greșește. Facem tot ce putem și învățăm din erori
Masca de femeie perfect echilibrată, care reușește în toate. Uneori nu le ami poți face pe toate și faci curat
Uneori, uităm. Pentru că ne-am identificat prea tare cu aceste măști. Ne este frică să rămânem goi de imagine, vulnerabili, autentici. De teamă că, poate, realul din noi nu e suficient pentru lumea de afară. Măștile ne obosesc. Am întâlnit femei care străluceau în carieră, dar care nu mai știau cine sunt în afara funcției. Am văzut tineri care își trăiau viața pe Instagram, dar erau pierduți emoțional în offline. Am văzut lideri care vorbeau impecabil în public, dar nu reușeau să aibă o conversație sinceră cu ei înșiși.
Când porți o mască prea mult timp, aceasta devine grea. Și nu te mai vezi în oglindă.
Antidotul? Autenticitatea
Pentru mine, brandingul personal sănătos nu înseamnă imagine. Înseamnă aliniere.
Între cine sunt eu cu adevărat, ce valori am și cum aleg să mă exprim, în business, în relații, în lume. Autenticitatea nu e o poză fără filtru. E un proces. Uneori dureros, chiar întotdeauna eliberator. Înseamnă să ai curajul să te vezi așa cum ești. Să te accepți. Să alegi conștient ce fel de prezență vrei să aduci în lume.
Pentru că lumea nu are nevoie de mai multe măști. Are nevoie de mai multă empatie,
M.
