Creierul într-o pisică – să vezi cum se va întâmpla, nu doar să speri că se va întâmpla
Ce mai faci? Uite, aș vrea să vorbim puțin despre leadership, anticipare și diferența esențială dintre un manager reactiv și unul proactiv. Am plecat zilele trecute de la o reflecție simplă: de la cât de mult poți iubi o pisică, un business, o carte, o revistă, un pian sau orice altceva ce creezi și cultivi. Vorbeam despre cât de mult ne place ceea ce facem și cum facem.
Gândește-te, de exemplu, la o pisică. O iubești enorm și vrei să fie fericită, iar ea își dorește insistent să iasă afară, să exploreze. Dacă îi dai drumul fără nicio pregătire, știi deja ce urmează: când se întoarce, va fi murdară pe lăbuțe și va urla din toți rărunchii pentru că urăște să fie spălată. Mai mult decât atât, există riscul real să fie atacată de animalele mai fioroase din cartier.
Ce faci în situația asta?
Varianta reactivă: Îi dai drumul din impuls, te panichezi când auzi câinii lătrând afară, o aduci înapoi speriată și duci o luptă epuizantă în baie ca să o speli pe picioare în timp ce te zgârie.
Varianta proactivă: Înțelegi dorința ei, dar evaluezi riscurile înainte să deschizi ușa. Amenajezi un spațiu sigur (un balcon securizat, o curte protejată sau un ham), îi cureți labele cu un șervețel special înainte să intre pe covor și îi creezi un mediu în care explorează fără să fie expusă pericolului.
Și asta e tot o formă de management. Pasiunea și dragostea, fie pentru o pisică, fie pentru un proiect sau o echipă, nu sunt suficiente dacă nu sunt însoțite de viziune și protecție. Nu este suficient doar să reacționezi bine la criză. Trebuie să anticipezi corect.
Reactiv vs. Proactiv în business
În management, ca și în viața de zi cu zi, există o diferență majoră între a aștepta ca lucrurile să se întâmple și a înțelege din timp cum se pot întâmpla:
Managerul reactiv așteaptă să apară o problemă pentru a găsi o soluție. El gestionează consecințe, stinge incendii și răspunde la ceea ce se întâmplat deja.
Managerul proactiv identifică semnalele înainte ca problema să devină o criză, înțelege riscurile (câinii din cartier) și pregătește alternativele (spațiul sigur). El lucrează la ceea ce urmează să se întâmple. Această diferență schimbă fundamental modul în care funcționează o echipă, o organizație sau un întreg business.
Când managementul devine un regim permanent de avarie
Într-un mediu de business tot mai dinamic, în care prioritățile se schimbă, resursele sunt limitate, iar deciziile trebuie luate rapid, managementul nu mai poate însemna doar rezolvarea urgențelor. Sigur, capacitatea de a reacționa este importantă. Vor exista întotdeauna situații neprevăzute, obstacole și decizii luate sub presiune. Dar dacă cea mai mare parte a timpului unui manager este consumată de situații care puteau fi prevăzute, nu vorbim despre un management eficient, ci despre un sistem care funcționează permanent în regim de avarie. Managementul nu înseamnă doar să știi ce să faci atunci când apare o problemă. Înseamnă să te întrebi ce ar putea apărea, de ce ar putea apărea și ce poți face astăzi pentru a influența rezultatul de mâine.
Să vezi cum se va întâmpla, nu doar să speri
Există o diferență majoră între a avea un obiectiv și a construi drumul către el. Poți să îți dorești rezultate mai bune, o echipă mai performantă sau o creștere a vânzărilor. Doar că dorința, fără anticipare și acțiune, rămâne o simplă intenție.
Un manager proactiv nu se oprește la întrebarea: „Ce vrem să obținem?”, ci continuă cu întrebări strategice:
- Ce trebuie să se întâmple exact pentru a ajunge la rezultatul dorit?
- De ce resurse avem nevoie?
- Ce obstacole sau „animale fioroase” pot apărea pe parcurs?
- Ce semnale timpurii ne-ar putea arăta că lucrurile nu merg în direcția potrivită?
- Ce putem face acum pentru a reduce riscurile?
- Ce alternative avem dacă planul inițial nu funcționează?
Această schimbare de perspectivă transformă obiectivele în planuri, planurile în acțiuni și acțiunile în rezultate măsurabile.
O zi de luni x 3 = miercuri minunată,
M.
