Dualitate efemeră
Sunt un om cu două laturi
Feminin și masculin
Am atât de multe arcuri
Sunt ca niște note prin mine ca și cu ar cânta la violin
E poate o partitură în sol bemol
Nici nu știu dacă există
Inventez acum, pe loc
Nu vreau să fie trecător
Sunt atât de feminină
Emoțional și atât de practic
Ca un arc întins de lacrimi de bucurie fină
E o artă să plutești, să fii evervescentă și să strălucești
Tocuri și multă grijă
Pentru mine și cei care contează
Paradoxal, sunt o iubitoare de carieră
Am și un iz masculin de putere
Îmi place să fiu și prea puțin să fac
Dar asta nu înseamnă că tac
Gândesc mult, simt enorm
Și îmi place să fiu oricum
Ca o zi veșnică de duminică
E ziua mea favorită
O aștept, e mâine
Am un plan cu ziua asta
O știi doar tu, dar shht…
Să nu afle nimeni, timpul trece
Și devin
Mult divin
Doar o dualitate efemeră,
Care chiar îmi oferă o plăcere
O potențială scriitoare,
M.
