Dualitate efemeră

Sunt un om cu două laturi

Feminin și masculin

Am atât de multe arcuri

Sunt ca niște note prin mine ca și cu ar cânta la violin

E poate o partitură în sol bemol

Nici nu știu dacă există

Inventez acum, pe loc

Nu vreau să fie trecător

Sunt atât de feminină

Emoțional și atât de practic

Ca un arc întins de lacrimi de bucurie fină

E o artă să plutești, să fii evervescentă și să strălucești

Tocuri și multă grijă

Pentru mine și cei care contează

Paradoxal, sunt o iubitoare de carieră

Am și un iz masculin de putere

Îmi place să fiu și prea puțin să fac

Dar asta nu înseamnă că tac

Gândesc mult, simt enorm

Și îmi place să fiu oricum

Ca o zi veșnică de duminică

E ziua mea favorită

O aștept, e mâine

Am un plan cu ziua asta

O știi doar tu, dar shht…

Să nu afle nimeni, timpul trece

Și devin

Mult divin

Doar o dualitate efemeră,

Care chiar îmi oferă o plăcere

O potențială scriitoare,

M.