O șoaptă, nu un strigăt

Vrem cu toții un strop de înțelegere

Care se remarcă printr-o culegere

De multe sentimente pe care le luăm ușor

Ca multe lemne în cuptor

Vezi și tu

Toate sunt trecătoare

Astăzi zâmbim, mâine ne doare

Eu m-am uitat pe mine într-un amalgam de lucruri

Doar că există un moment cu multă reconectare

Poate ca o vindecare

Vine în timp și durează

E ca o metastază

Se așază lângă tine

Parcă e o aripă divină

Îți dă lecții pas cu pas

Ca să înțelegi de ce ești în extaz

Comorile își deschid lacătele

Ca să vadă cum sunt artele

Niște tablouri mici și mari

Ies din tine, zici că stăteau la mucigai

Talentul, arta, liniștea și pacea

Dau chiar viața

O șoaptă, nu un strigăt

Avem totul cu noi

Doar să înțelegem că nu suntem eroi

Doar oameni simpli cu haruri înalte

Care trăiesc pe pământ să aducă

Bucurii calde.

O duminică plăcută,

M: