O șoaptă, nu un strigăt
Vrem cu toții un strop de înțelegere
Care se remarcă printr-o culegere
De multe sentimente pe care le luăm ușor
Ca multe lemne în cuptor
Vezi și tu
Toate sunt trecătoare
Astăzi zâmbim, mâine ne doare
Eu m-am uitat pe mine într-un amalgam de lucruri
Doar că există un moment cu multă reconectare
Poate ca o vindecare
Vine în timp și durează
E ca o metastază
Se așază lângă tine
Parcă e o aripă divină
Îți dă lecții pas cu pas
Ca să înțelegi de ce ești în extaz
Comorile își deschid lacătele
Ca să vadă cum sunt artele
Niște tablouri mici și mari
Ies din tine, zici că stăteau la mucigai
Talentul, arta, liniștea și pacea
Dau chiar viața
O șoaptă, nu un strigăt
Avem totul cu noi
Doar să înțelegem că nu suntem eroi
Doar oameni simpli cu haruri înalte
Care trăiesc pe pământ să aducă
Bucurii calde.
O duminică plăcută,
M:
