Să vorbim și despre lucruri care ne frustrează
Sunt foarte pasionată de tot ce fac și mereu am creat totul cu foarte multă implicare de toate felurile: emoțională, fizică, mentală. De toate. Mă doare teribil să nu fac ce îmi place. Este cumva o durere sufletească. Am învățaț să am respect față de mine. Cu mine trăiesc și cu mine supraviețuiesc. Poate fi o formă narcisică, dar nu îmi pasă. Efectiv 😊
Bine, ce vreau să exprim este că simt uneori o frustrare că plătesc taxe uriașe la stat în loc să angajez mai mulți oameni talentați. Se întâmplă pentru că trăiesc într-un mediu nesigur politic și așa mai departe. Ceea ce mă deranjează este că nu pot decide unde să meargă banii cu care pot evolua sau pot plăti alți oameni care să facă anumite acțiuni în locul meu pentru că plătesc către stat. E greu ca femeie să fii antreprenor și o fac de ceva vreme. Nu e un capăt de lume, te descurci, doar că nu e ușor. Dacă ești creativ, dedicat, disciplinat, universul trimite către tine diverse lucruri frumoase. Tot ce fac e doar din pasiune și multă muncă.
M-am tot întâlnit cu diverși oameni în ultima perioadă care cred că fac totul cu ușurință și se tot întreabă cum de am o viață foarte echilibrată. Nu am. Sunt om și trăiesc și eu ca toți ceilalți în realitatea mea. Studenții mei m-au invitat la un podcast, le mulțumesc tare mult, să vorbim despre ușurința cu care fac lucruri, medicul meu stomatolog a fost șocat când i-am spus că îmi e frică de un aparat dentar. A durat 1 an să decid că deși nu am nicio problemă gravă aparent, e necesar să port câteva luni aparat dentar. Prietena mea zice că fac o groază de lucruri grele și de ce nu lupt mai mult pentru diverse. Nu poți să fii de neoprit mereu.
Vreau doar să scriu că nu duc o viață așa de relaxată și nici nu e totul roz pentru că am ales un mediu de lucru care zilnic mă forțează să fiu pregătită de o criză. E ceva numit realitate, așa trăim zilnic ca oameni pasionați.
Atât pe astăzi.
Cred că există și zile în care puterea binelui nu e suficientă aparent.
O săptămână draguță,
M.
