Schimbare de ritm

Peste câteva zile e ziua mamei mele și uneori am nevoie să ies puțin din ritm, poate că am nevoie să văd mai bine și să observ oamenii și mai bine. M-am oprit lângă un gard destul de vechi, care avea un verde plăcut, care cândva fusese gard viu, iar acum doar sugera amintirea a ceva fresh, proaspăt. Aveam un ceai cu gust de ciocolată, în mâna stângă, atât cât să nu fie foarte fierbinte, nici prea rece. Așa sunt unele momente, la temperatura potrivită pentru a fi conștient de ele.

Am văzut pe trotuarul de vizavi, o femeie simplă, foarte elegantă, genul pe care și ochii grăbiți o iau în seamă, își aranja eșarfa cu o grijă atât de suavă de parcă ar fi fost un voal de mătase. Era bumbac și o atingea ca pe ceva rar. În braț avea o sacoșă și din ea se vedeau două mere galbene și o pâine caldă care aburea ușor pe aerul rece și niște lalele portocalii. Nu era nimic special în asta, și tocmai aici era toată frumusețea.

Această doamnă s-a oprit în fața unei pisici așezate în toată splendoarea ei sub un copac, i-a făcut loc să adulmece pâinea și i-a rupt o coajă mică. Gestul acela, atât de măsurat, fără nicio intenție de a impresiona, fără public, fără cameră, fără aplauze, era exact clipa în care lumea se repara în tăcere. Și atunci sufletul mi-a zis: uite normalul care ține planeta în loc să se răstoarne. Hmm… nu zgomotul care declară agitație. Nu forța care strigă superioritate. Nu strălucirea programată să fie remarcată, ci micimea bine făcută. Grija fără adresă. Tandrețea fără motiv.

M-am uitat la ceaiul meu și m-am simțit, pentru o secundă, parte din poveste. Din lumea autentică, care doar face lucrurile bine. Care nu se grăbește nicăieri și doar este.

Și atunci am înțeles: oamenii care schimbă lumea nu vin întâmplător în viața mea. Ei vin cu pâine caldă. Cu florile ținute aproape de piept. Cu trecerea lentă și sigură. Scriu asta pentru că e luna în care e ziua mamei mele. Pentru că tot ce face valoros un om nu se strigă, se vede în felul în care își pune sufletul în lume și în modul în care ne-a educat pe mine și pe fratele meu, Vlad. Modul în care este o soție excelentă și o doamnă rafinată. O fiică și o soră fabuloasă. Și multe altele.

Mama e doamna pe care o voi admira toată viața pentru că e cel mai frumos cadou pe care l-am primit. La mulți ani, mama! E ziua ta în câteva zile și abia aștept să ne vedem.