Una dintre cele mai frumoase zile de Crăciun
Am fost de Crăciun la bunica. Doar pe ea o mai am dintre toți cei 4 bunici. O bucurie fiecare întâlnire. Bunica mea este plină de frumusețe, lumină, eleganță și iubire. Prin grija ei, casa ei extrem de bine îngrijită și sufletul ei cald, îmi oferă siguranță, libertate și multă pace.
Extrem de rar ce trăiesc alături de ea.
Sunt atât de puțini oameni cu care mă simt cu adevărat “acasă” și e nevoie să îi prețuiesc. O văd pe bunica o dată pe sezon și vorbim constant la telefon. Ultima dată cred că ne-am îmbrățișat când s-a întors de la spa sau băi termale pentru bunici. 😊)
Am locuit în casa bunicilor de la 8 luni până la aproximativ 4 ani. Părinții mei lucrau în oraș și m-au mutat în mijlocul naturii. Bunicii aveau multe animale, terenuri și manageriau oameni cu care lucrau zi de zi. Ei aveau atât de multe responsabilități și totuși, mi-au oferit mereu iubire și un sentiment profund de apartenență. Am învățat de la ei cum să iubești autentic, cum să fii un organizator excelent al propriei vieți și al visului pe care îl ai (implică viziune, oameni, bani și multe altele). Când a fost nevoie să mă întorc în oraș să merg la grădiniță, cred că ruptura de bunici mi-a creat un gol uriaș în mine și corpul a (re)simțit, așa că am stat la spital câteva zile, timp în care somatizam probabil dorul de ei. După câteva zile m-am acomodat în oraș și am urmat un program clasic.
Ce vreau să mai zic este că bunica păstrează de 32 de ani lucrurile mele de când eram bebeluș și este una dintre cele mai frumoase dovezi ale iubirii ei. O iubire tăcută, constantă, autentică și profundă, care nu a avut niciodată nevoie de cuvinte mari, doar de prezența ei liniștită.
Sunt foarte fericită că e lângă mine necondiționat.
Și eu lângă ea,
M.
