Pescăruşul Jonathan Livingston

Am recitit zilele acestea Pescăruşul Jonathan Livingston, de Richard Bach pentru a-mi întări cumva zborul. E fragil și la mine. 

Pentru orice pescăruș sau orice pasăre, zborul este esența trăirii. Există și cazuri în care păsările aleg să zboare doar pentru a-și satisface nevoile primare. Doar că există un pescăruș, Jonathan, care vrea să se înalțe, să-și depășească limitele. Zborul e măiestria căderii, vitezele amețitoare și înaltul cerului sunt un scop în sine, oferind răsplata nesperată a eliberării spiritului de corp, de spaţiu şi de timp. Iar acest farmec pe care vrea să îl împărtăşească celor din jur, îi aduce lui Jonathan mulţi elevi aflaţi în căutarea unui sens mai înalt al vieţii. Firește, există și în lumea pescărușilor diverși „dușmani”, care au un zbor doar pentru necesare și evident că nu înțeleg cum e să plutești în spiritual.

Gataaa, nu divulg mai mult, te invit să citești despre libertatea deplină a căutării, care este ameninţată de intoleranţa celor cantonaţi în certitudini comode.

De la apariţia sa, în 1970, Pescăruşul Jonathan Livingston a atins vânzări de peste 60 de milioane de exemplare (primul milion în nici doi ani de la publicare). S-a aflat în topul listei de bestselleruri a publicaţiei New York Times 38 de săptămâni şi a ocupat prima poziţie doi ani la rând, în 1972 şi în 1973, în lista din Publishers Weekly.

Poate că efortul desăvârșirii înseamnă chiar o răsplată. Dacă vrei să vezi cum e viața adevărată dincolo de aparenţe, de aceea locul tău este alături de Jonathan, încercând să-ți depăşești limitele.

Învăț să îmi ascult inima și să nu trăiesc după reguli. Poate vrei și tu,

M.