E necesar, din când în când

E necesar din când în când

Să mai fie chiar un cuvant

Cu rima și ritm

Cu muzicalitate și multă tonalitate

Nimic nu e mai aproape de DumneZEU

Chiar dacă tu vrei să fii ZEU

Ca muzica – pianul, baletul, cuvintele și tot ce înseamnă arta

Niciodată nu își vor pierde fragilitatea

Am o bucurie copilărească

Să scriu o poezie românească

Curajul, revolta, imaginația și nebunia

Îmi încarcă cu asalt gândirea

Poate aici sau mai departe

Din când în când sau chiar aproape

Totul vine ca o criză

De la fetiță la femeie,

Care cere o dublare nechemată

E doar necontrolată

O dimensiune de dublare

Care are chemare

Poezia e speranța

Unei iubiri de sine

Care apare și la tine

E feminitate întruchipată

În mine, o “artistă” nesperată

Scriu poezie experimentală

Doar mă joc și cercetez

Ceva ce doar explorez

Îmi place să vibrez constant

Într-o era de tanc

Din când în când iubesc

Și îmi place că sunt binecuvântată cu acest har

Sau dar

Care vine laolaltă

Cu multă suferință și multă biruința

 

M.