E necesar, din când în când
E necesar din când în când
Să mai fie chiar un cuvant
Cu rima și ritm
Cu muzicalitate și multă tonalitate
Nimic nu e mai aproape de DumneZEU
Chiar dacă tu vrei să fii ZEU
Ca muzica – pianul, baletul, cuvintele și tot ce înseamnă arta
Niciodată nu își vor pierde fragilitatea
Am o bucurie copilărească
Să scriu o poezie românească
Curajul, revolta, imaginația și nebunia
Îmi încarcă cu asalt gândirea
Poate aici sau mai departe
Din când în când sau chiar aproape
Totul vine ca o criză
De la fetiță la femeie,
Care cere o dublare nechemată
E doar necontrolată
O dimensiune de dublare
Care are chemare
Poezia e speranța
Unei iubiri de sine
Care apare și la tine
E feminitate întruchipată
În mine, o “artistă” nesperată
Scriu poezie experimentală
Doar mă joc și cercetez
Ceva ce doar explorez
Îmi place să vibrez constant
Într-o era de tanc
Din când în când iubesc
Și îmi place că sunt binecuvântată cu acest har
Sau dar
Care vine laolaltă
Cu multă suferință și multă biruința
M.
