Am fost acasă 

Locul în care ești iubit și cel mai fericit 

E un spirit nedefinit 

Vine, pleacă, se rotește, 

Ca o lebădă cu un pește 

Ea albă, fină, radiantă, scrie poezie

El negru, sensibil și plin de tot ce ai nevoie, suflet, familie și susținere, doar că uneori are amnezie, 

Acolo, în tot, găsești camere deschise 

Pentru cele mai arzătoare vise. 

Ferestre pline de speranță, 

Și multă balanță, 

El înțelege când e bine, 

Mai ales când e rău. 

Simte, vede și susține 

Și mereu revine, 

Ea e o flacără în vânt 

Ce aprinde și reaprinde, 

Ca o rimă întortocheată și îmbrățișată, 

Face o legătură, 

Ca cea mai unită împletitură, 

EL e totul pentru EA e totul pentru EL

Un tot de care ea nu se mai desprinde niciodată 

Pentru că acolo e o casă fermecată, 

Atât și nimic mai mult, 

Locul în care ești iubit și cel mai fericit. 

Etichetă: rimă îmbrățișată, lungă de 20 de mine, niciodată suficientă