Am fost acasă
Locul în care ești iubit și cel mai fericit
E un spirit nedefinit
Vine, pleacă, se rotește,
Ca o lebădă cu un pește
Ea albă, fină, radiantă, scrie poezie
El negru, sensibil și plin de tot ce ai nevoie, suflet, familie și susținere, doar că uneori are amnezie,
Acolo, în tot, găsești camere deschise
Pentru cele mai arzătoare vise.
Ferestre pline de speranță,
Și multă balanță,
El înțelege când e bine,
Mai ales când e rău.
Simte, vede și susține
Și mereu revine,
Ea e o flacără în vânt
Ce aprinde și reaprinde,
Ca o rimă întortocheată și îmbrățișată,
Face o legătură,
Ca cea mai unită împletitură,
EL e totul pentru EA e totul pentru EL
Un tot de care ea nu se mai desprinde niciodată
Pentru că acolo e o casă fermecată,
Atât și nimic mai mult,
Locul în care ești iubit și cel mai fericit.
Etichetă: rimă îmbrățișată, lungă de 20 de mine, niciodată suficientă