Sagrada Familia din Barcelona este inspirată din formele naturii

Călătoriile sunt o formă de explorare, de reechilibrare, de nou, de viitor. Când călătorești mult descoperi că totul e altfel de la o zi la alta, de la un moment la altul. Descoperi natura și oamenii, arta și construcția eternă în timp. Artiștii erau plătiți în urmă cu secole pentru a construi obiecte de artă care să poarte numele unor boieri, împărați și așa mai departe.

Ei bine, am descoperit mai atent ceva diferit, că Sagrada Familia este ca o pădure cu copaci înalți, atât de vizitată și atât de neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Sagrada Familia sau Familia Sfântă fascinează an de an milioane de turiști din întreaga lume. Proiectul catedralei este opera celebrului arhitect catalan Antoni Gaudi și se preconizează că în 2026 va fi finalizată. Clădirea nu a fost creată pentru a sluji scopului unei catedrale, mărimea, decorațiunile de neegalat sunt menite să aducă un omagiu divinității. Gaudi nu știu dacă era conștient că lucrarea lui va dura zeci de ani și nici nu cred că s-a stresat. Clientul lui era divinitatea, care niciodată nu te grăbește. Când clientul tău e Dumnezeu, nu te mai grăbești, ai mulți ani la dispoziție să construiești.

Gaudi a creat cea mai frumoasă clădire din lume și este inspirată din viața copacilor, a platelor, a naturii. Natura oferă atât de mult. E fără așteptări și nicidecum nu te condiționează. Îmi dau seama că nici Gaudi nu știa când și cum va arăta la final această Sfântă Familie, care este mereu într-o construcție. Nici noi ca oameni nu știm dacă și cum vom arăta de la o zi la alta, nu?

Ne dăm șansa oarecum să sperăm, să credem, să ne imaginăm, să visăm. Visul de astăzi e o realitate de mâine. Pui atenția în ceva și se întâmplă. Probabil așa a făcut și Gaudi. Întreaga clădire e plină de simbolism, care continuă și astăzi cu oamenii de acum. E un arc în timp această clădire, mereu veșnică și mereu a prezentului.

Dacă stăm câteva clipe și avem răbdare, putem crea ceva ce se inspiră din natură și se păstrează peste ani. Deci, ce e prezent poate fi etern, de viitor.

Cu o doză uriașă de a descoperi,

M.