Oglinda pe care o porți cu tine
De multe ori nu știi cine ești până când cineva te întreabă ceva la care nu te așteptai. O întrebare mică. O observație întâmplătoare. Poate care e nuanța ojei de pe unghii, pe care o căuta de multă vreme, și dintr-odată realizezi că ai ceva ce altcineva căuta de mult. Și că, fără să știi, ai fost exact ce trebuia să fie acolo, în acel moment.
Asta e una dintre frumusețile vieții pe care n-o înțelegi imediat. O simți mai târziu, când te uiți în urmă.
Avem atâtea straturi în noi. Atâtea versiuni ale noastre pe care le ținem cu prudență aproape de noi, de teamă că nu e momentul, că nu e locul, că poate nu e nevoie. Și totuși,de câte ori s-a dovedit că tocmai acea parte din tine era exact ce persoana din fața ta avea nevoie să vadă?
Nu e întâmplător. Nimic nu e și asta e frumusețea vieții
Oamenii apar în viața noastră ca niște maeștri deghizați sau nu. Unii vin cu lecții mari, cu transformări, cu răsturnări de sens. Alții vin doar ca să-ți arate cum se face ceva ce ți se părea complicat. Și pleacă. Și asta e așa de în regulă. Nu orice prezență are nevoie de o continuitate ca să fie valoroasă.
Mă organizez acum să plec din țară pentru o vreme sau poate mai mult, cine știe. Și în mijlocul acestei pregătiri și al gândurilor care zboară în toate direcțiile, îmi dau seama că eram pregătită. Nu perfect. Dar suficient. Pentru că viața ne pregătește pe îndelete, fără să ne ceară permisiunea, fără să ne anunțe că urmează ceva. În noiembrie a fost un incediu la etajul 5 al blocului în care locuiesc, iar din întâmplare sau nu eu locuiesc la etajul 3, destul de aproape de ce se poate numi o posibilă moarte, nu? Doar că am aflat că Dumnezeu m-a protejat și m-a învățat ca în 5 minute să iau tot ce am nevoie dintr-o casă și să îmi dau seama că viața se poate transforma în orice că ai nevoie doar de tine sănătos și te poți muta oriunde, oricând, fără nimic cu tine.
Și dacă te uiți la propria viață ca un simplu observator, fără judecată, fără dramatism, începi să vezi cum s-au așezat lucrurile exact acolo unde trebuiau. Chiar și cele care au durut. Chiar și cele pe care nu le-ai înțeles la timp.
Totul e relativ. Și cu timpul înveți pur și simplu să fii.
Pe curând,
M.
