O stare pasageră de nepăsare
Ai și tu, nu?
Dar ce legătură o fi între pasăre și păsare? Zborul, nu?
Se așază calmul, liniștea, echilibrul peste mine. Nu țin multă vreme, vin și pleacă.
Normal, totul e așa. E ca o lună august, mereu parcă ultima felie de pepene a verii, dar căreia nu îi pasă de nimic. Ea e bine. Are răbdare să fie descoperită și invitată. E cea mai frumoasă dintre toate, ne e mereu dor de vară și august e o lună care are gust de dor.
Dorul, hmm… e ceva ce nu are explicație. Dorul de ce ai fost în trecut, dar nu mai contează, te-a ajutat să fii unde ești astăzi. Prezentul e un dor. Partea bună e că nu îți e dor de tine din viitor. Unii trăiesc pentru viitor, uită de acum, când îți e dor, dar e prezent. Acum. E mai bine ca niciodată.
Dacă nu îți mai pasă, trăiești mai împăcat. Îmi e teamă să nu fiu înțeleasă greșit, a nu-ți mai păsa de toate nu înseamnă că nu mai speri.
Speranța e viața. Dacă ai răbdare, vine tot ce ai nevoie, doar speră
Muzica, sportul și scrisul sunt adăposturi de nepăsare. Le prind în zbor, ca o pasăre
Îmi plac jocurile, mai ales de cuvinte,
M.