Anatomia unei prăbușiri
Abia aseră am reușit să văd, la Cinema Elvire Popesco, filmul francez distins cu premiul Palme D’Or în 2023 și realizat de Justine Triet, titlul este Anatomie d’une chute. Cu ochii mei am văzut un film extraordinar, cu mult impact. Nu sunt vreun critic de niciun fel, cu atât mai mult de film. Mă uit la ceva și trec prin filtrul meu.
Mi s-a părut că este despre căderea fizică și emoțională a unui om, despre o relație de cuplu plină de tensiune, o relație parentală șubredă și relația puternică dintre un copil de 11 ani și câinele lui de companie.
Nimic ușor până aici.
Sandra este interpretată de actrița de origine germană, Sandra Hüller. Este o femeie cu un caracter foarte puternic, destul de rece, cumva reprezentativă pentru femeile zilelor noastre, pentru care cariera este esențială, este o scriitoare renumită, bisexuală, care face compromisuri și știe până unde îi sunt limitele și ce poate să ofere în relație cu soțul ei Samuel și nu numai. După ce acceptă să se mute din Londra, în Alpi, Sandra este dedicată carierei ei și încearcă să-l înțeleagă pe Samuel.
Samuel Theis îl reprezintă în film pe Samuel, un francez, un foarte bun fost profesor de literatură care aspiră la succes.
Ha, personajele își împrumută cumva din numele lor.
Sandra și Samuel îl au pe fiul lor, Daniel, care, la vârsta de 4 ani este victima unui accident în urma căruia e pe punctul de a-și pierde definitiv vederea. Samuel, tatăl lui Daniel, se simte învinovățit pentru drama copilului. Samuel are diverse remușcări, crize și de aceea s-au mutat în locul din copilărie, în Alpi. Ceea ce nu prea i-a plăcut Sandrei.
Au început problemele financiare, frustrări, fisuri, certuri de cuplu, derapaje sexuale ale soției și geloziile și furiile lui Samuel, prezentate prin melodia 50 CENT- P.I.M.P.
Un tipar clasic de cuplu, poate.
Samuel moare subit și toate indiciile duc către o soție vinovată de această dramă a familiei. Filmul are peste două ore și multă acțiune se focusează pe o dezbatere despre estetic și etic într-un tribunal. Mai e mult de zis și să nu ma mai lungesc, doar că un copil de 11 ani chinuit prin tribunale reușește să își salveze cumva familia prin relația infinită de iubire cu câinele lui.
Foarte complex, mult peste puterea mea de înțelegere pe ici-colo și foarte multe detalii care mi-au plăcut.
Am rămas cu o senzație frumoasă a iernii din Alpi și cu senzația că putem și noi salva orice în jurul nostru, doar să vrem.
Așa s-a văzut de la mine,
M.
