Lacătele pe care le purtăm în minte

E o iarnă care duce către o răscoală

Ceva ce nu are integritate și e goală

De conținut, de alegeri, de decizii

De încredere și substanță

Suntem cu ochii închiși

Ca și cum am fi uciși

Vedem la limitele tehnologiei

Și simțim abraziunile mitologiei

E o curbă foarte rară

Poate chiar avară

Oamenii cad rând pe rând

Nu au echilibru gând cu gând

Tot mai tare ne strigăm nefericirile

Care ne alimentează trăirile

Îngerii își deschid aripile

Ne dăm inimile de tot

Suntem fragili ca un tort

Când iubim simțim cât un munte

Se vede prin gesturi mărunte

Printr-un zâmbet simplu

Ajungem acolo unde nu ajunge timpul

Punem infinitul acolo unde e ceva trecător

Suntem doar niște oameni mergători

Care pas cu pas

Distrugem orice închisoare în care ne aflăm

Ca să putem să umblăm

Așa cum avem nevoie

Să scăpăm de plapuma iernii

Ca să vină fericirea vremii

Contează doar cât de mult poți să iubești

Ca să poți să trăiești

With love,

M: