De unde provine îngrijorarea?

Zilele trecute am avut o scurtă revelație. Se întâmplă deseori să mă conectez la diverse și să fiu mental înainte de următoarele acțiuni din viața mea. Să am cumva viitorul în minte și să se întâmple în următoarele minute frânturi. Ceva ce nu pot explica foarte profund. Cred că are legătură cu manifestarea. Se face ca o lumină și observ imediat frumosul din univers și îl practic.

Așa, să ne întoarcem la revelație: punctul de pornire pentru o viață împăcată  este modul în care știi pe cine servești.

O stare de claritate totală, necomplicată de dorință sau orice fel de atașament este starea de „neant”. Această golire de gânduri reprezintă relaxarea de care avem nevoie atunci când știm care este obiectivul. Cu alte cuvinte, confuzia și îngrijorarea provin din neputința de a accepta faptul că lumea este într-o continuă schimbare, din credință – sau speranță inconștientă – că noi înșine și avuția noastră, precum și oamenii din jurul nostru, nu ne vom schimba niciodată. Exact când o astfel de speranță ne trădează, ne cuprinde suferința.

Orice lucru exercită influență asupra tuturor celorlalte lucruri.  De exemplu, m-am hotărât să fiu fericită, e important ca oamenii din jurul meu să fie fericiți. Astfel, a-i servi pe ceilalți mă ajută să fiu fericită, să-mi găsesc propria fericire. Nu mă agăț de cum să arate fericirea mea, cum ar trebui să fie sau cum sunt lucrurile. Exersez lipsa de atașament și îmi ofer fericire prin fericirea celorlalți. Devenim devenire, cumva.

Viața nu e chiar roz, e chiar grea și ca să fim fericiți cât stăm zilnic pe un fir de ață, e important să definim ce obiective avem și cu cine le îndeplinim.

Pentru o viață împăcată,

M.

Uite o piesă cute, că tot merg mâine (yaaaaay) la concertul lui Ed Sheeran: