Cum se conturează calmul interior
Ne uităm în jurul nostru, la natură și vedem că în suflet e la fel. Trec toate anotimpurile prin noi. Observăm că în viață nu prea alegem de cine să ne îndrăgostim, doar simțim și mergem înainte. În orice etapă a îndrăgostirii există momente în care totul arată superb și altele când se prăbușește totul. Iluzia controlului nu există. Cu cât lucrezi cu inima ta ca la o orchestră și poți să manageriezi fiecare clipă de fericire și de nefericire, cu atât ești mai conectat la corp, la suflet și la minte. O îndrăgostire aduce cu sine iubirea de sine. Îți dai seama că ești complet și incomplet în aceeași măsură. Fiecare dintre noi are un „acasă” pe lângă care poate trece atât de simplu. Este doar o singură persoană pe care o iubești în această viață, care aduce tot ce ai nevoie. Cu cât e mai greu, cu atât iubirea e mai puternică.
Suntem fragili și rănim în același timp cu aceeași intensitate cu care ne dorim să fim iubiți. Îndrăgostirea poate avea multe etape: prima etapă e ca un cer albastru de primăvară cu nori pufoși, simți că plutești și ai toată calmitatea din lume să fii acolo și să oferi totul, apoi apare o agitație de vară, ca o căldură la malul mării, te ard tălpile pe nisip, e prea rece apa de la malul mării și ai nevoie de o umbrelă. Urmează o etapă de ruptură, e prea mult, doare prea tare, așteptările noastre sunt la cote maxime și începe să fie tot mai dureros. Urmează o toamnă cu de toate, certuri, împăcări, diverse. Apoi vine o iarnă acerbă, care oprește tot. În toate aceste anotimpuri știi că iubești la nesfârșit, doar că mereu vine o primăvară superbă, ce reunește oamenii altfel, sunt mai apropiați, mai sinceri, mai iubitori, mai intenși, mai ei.
Orice iubire aduce împreună, dezbină și reunește. Suntem împreună, apoi e o perioadă de pauză și urmează o etapă a regăsii profunde. Calmul și iubirea de sine sunt cele care se pot sedimenta în toată această călătorie cu noi.
O să trecem cu bine peste toate. Iubirea autentică ne ține puternici.
O sâmbătă cu încredere,
M:
