Copilăria mea are multă iubire
Cred că există iubiri pe care timpul nu le poate atinge niciodată. Iubiri care rămân vii în noi, indiferent câți ani trec. Pentru mine, această iubire are legatură cu buneii mei. De la 9 luni până la puțin peste 4 ani am crescut la ei, în mijlocul naturii, printre animale, câmpuri, oameni simpli și zile care păreau nesfârșite. Îmi amintesc că aveam așa de multe animale și terenuri pe care le lucram toți 3 și mulți oameni care veneau pe la noi.
Mai era și ceva super valoros: felul în care mă făceau să mă simt. Atât de specială. Protejată necondiționat. Iubită enorm.
Bunelul meu era omul care părea că poate construi orice cu mâinile lui. Era croitor și gospodar, și vizionar, și sprijin pentru mulți oameni și modelul meu de antreprenor. Bunica mea era frumusețea și puterea acelei case. Muncea de dimineața până seara, avea grijă de toți și de toate, iar împreună formau o echipă.
Eu eram doar o fetiță cu obrajii plini de viață și cu sufletul plin de libertate. Mă dădeam cu ruj roșu la înmormântări, alergam peste tot, săream pe dormeze, îmi urmam pisica prin curte și mergeam cu bunicii mei oriunde. La potcovit cai, la stână, pe câmp, prin sat. Nu conta unde eram. Conta că eram cu ei.
Și poate că am cel mai frumos lucru pe care îl port cu mine și astăzi: siguranța pe care mi-au oferit-o. Lângă ei nu trebuia să avem reguli, să merg la grădinițe cu balet & limbi străine. Nu trebuia să fiu mereu “perfectă”. Eram doar eu, cu imperfecțiunile mele, iar asta era mai mult decât suficient. Îmi place imperfecțiunea autentică.
Cred că mi-au oferit cel mai rar și mai prețios dar pe care îl poate primi un copil: iubirea necondiționată. O iubire care nu cere, nu judecă și nu pleacă.
Bunelul nu mai este aici. Și sunt zile în care mi-e atât de dor de el, încât aș da orice să îl mai văd o dată. Doar că într-un fel ciudat și frumos, nu l-am pierdut niciodată. Trăiește în amintirile mele, în valorile pe care mi le-a lăsat și în fiecare loc din sufletul meu care a învățat ce înseamnă iubirea.
🤍 Iar bunica mea este încă aici și e o mare bucurie constantă în sufletul meu. Bunica e un pic fragilă în perioada asta, dar știe că mereu suntem parte necondiționată una din viața celeilalte. Abia aștept să o revăd, sâmbătă. 🍀
M.
