Armonia

Adunarea la un loc a eforturilor e singura modalitate prin care se poate evita risipirea. Suntem cumva risipiți într-un fel de individualism de mică dimensiune, ni se pare, dar e de mare anvergură. Pentru a rodi e important să nu mai fim în mod unitar invidualiști. De când am înțeles și m-am înțeles, mi-am dat seama că viața mea se învârte cumva în jurul creației, a simțurilor și a sufletului. Am fost învățați să facem lucruri, doar pentru recompense imediate, validări instate sau plăcerea momentului. Când eram mici, am fost educați să ni se spună cu voce tare dacă ești bun sau nu în fața clasei, dacă ai luat 7 sau 10 în fața tuturor, dacă mulțumeai discipolii însemna că ai făcut ceva ok. Dacă mulțumeai profesorii, îți mulțumeai părinții și tot așa. Dacă mulțumeai pe cineva, aveai și tu pace în jurul tău.

Rezumăm totul la mulțumirile pentru alții, care naște individualism.

Câteodată, în domeniul artistic, nu poți fi individual, ai nevoie de colegi, de prieteni, de parteneri ca să fii validat de juriu, care pot fi clienți, branduri și companii.

Am trecut de la a lua 10 și a mulțumi profesorii, la a crea ceva care să fie pe placul juriului, a brandurilor.

Toată energia pe care o aloci e bine să nu fie risipită prin individualism, ci să ne adunăm, să ne acoperim și să rodim într-un rod unitar, nu individual. Iluzia e că putem face singuri, că suntem buni și trebuie să fim evidențiați și aplaudați în fața tuturor. Dar împreună suntem mai buni și creăm armonie. Armonia e ca o canapea pe care au loc mulți oameni, cu dimensiuni și kilograme adecvate dimensiunii canapelei și locului alocat. Acum e bine să ne întrebăm pe ce canapea stăm, lângă cine și de ce.

Până acum am reușit până aici să ajung, nu e nici mult, nici puțin, e cum e,

M.