Unul altuia și altuia unuia 

Sufletele noastre au acum corpuri strălucitoare, luminoase 

Aratăm parcă suntem păsări măiastre,

Adorăm sclipirea din ochii noștri.

Unul altuia și altuia unuia 

Și zâmbim că avem acest dar greu de dus și ușor de spus,

E al nostru, îl putem duce,

Până când orele se vor fi prăfacute în zâne făra fuste,

Alergăm, coborâm, cădem, ne ridicăm 

Plângem până la nesfârșit 

Râdem până la infinit.

Unul altuia și altuia unuia

Suntem noi și putem orice,

Doar soarele și luna să ne fie martori,

Să facem mare din nisip 

Și din scoici, încercăm niște bărci 

Vasele și ele, abia și-au șters lacrimile 

După zbuciumul superior

Ascuns de toți

Văzut de tine și de mine,

Doar e al nostru, chiar înălțător.

Unul altuia și altuia unuia,

M.