Unul altuia și altuia unuia
Sufletele noastre au acum corpuri strălucitoare, luminoase
Aratăm parcă suntem păsări măiastre,
Adorăm sclipirea din ochii noștri.
Unul altuia și altuia unuia
Și zâmbim că avem acest dar greu de dus și ușor de spus,
E al nostru, îl putem duce,
Până când orele se vor fi prăfacute în zâne făra fuste,
Alergăm, coborâm, cădem, ne ridicăm
Plângem până la nesfârșit
Râdem până la infinit.
Unul altuia și altuia unuia
Suntem noi și putem orice,
Doar soarele și luna să ne fie martori,
Să facem mare din nisip
Și din scoici, încercăm niște bărci
Vasele și ele, abia și-au șters lacrimile
După zbuciumul superior
Ascuns de toți
Văzut de tine și de mine,
Doar e al nostru, chiar înălțător.
Unul altuia și altuia unuia,
M.