Tatăl, despre un echilibru clătinat

În seara aceasta, am fost la Bulandra la piesa “Tatăl”, în rolul principal domnul Victor Rebengiuc. 

Ce m-a emoționat atât de mult, chiar mi-au dat lacrimile, a fost că suntem atât de neputincioși în fața bolilor. Chiar nu putem face nimic, nimic…nimic. 

Terifiantă degradarea mentală produsă de Alzehmer. Crunt e să trăiești propria realitate doar pentru câteva secunde și atunci să fii zdruncinat. 

Real, fantasmă, multe nuanțe, multă dantelă ☘️

La final, aplauze din toată inima. 

P. S. Am aflat că lumea se împarte în două:

în cei care își pun zahăr în cafea, zaharisiți, și nezaharisiți