Tatăl, despre un echilibru clătinat
În seara aceasta, am fost la Bulandra la piesa “Tatăl”, în rolul principal domnul Victor Rebengiuc.
Ce m-a emoționat atât de mult, chiar mi-au dat lacrimile, a fost că suntem atât de neputincioși în fața bolilor. Chiar nu putem face nimic, nimic…nimic.
Terifiantă degradarea mentală produsă de Alzehmer. Crunt e să trăiești propria realitate doar pentru câteva secunde și atunci să fii zdruncinat.
Real, fantasmă, multe nuanțe, multă dantelă
La final, aplauze din toată inima.
P. S. Am aflat că lumea se împarte în două:
în cei care își pun zahăr în cafea, zaharisiți, și nezaharisiți