O viață în doar 23 de minute

Oare știi cum e? Un București aglomerat, mii de lucruri de făcut, totul pe fast forward și dintr-o dată un tablou de 23 de minute. Uneori sufletul tău îți șoptește, undeva în interior: „E liniște, deci supraviețuim în exterior”.

Astăzi, am avut una dintre acele întâlniri întâmplătoare care, de fapt, nu sunt deloc întâmplătoare. Am luat un Bolt sau Uber, nu mai știu, nici nu contează, de la un eveniment de sustenabilitate spre facultate. O cursă de 23 de minute. Timp suficient cât să asculți muzică, să te pierzi în gânduri sau… să descoperi o viață.

Șoferul, un om pe care nu-l mai văzusem și probabil nu-l voi mai revedea vreodată, mi-a spus în câteva fraze o poveste de dragoste mai sinceră decât multe romane. Mi-a povestit despre iubirea lui pentru artă, pentru vioară, și despre cum și-a blocat iubita pe toate conturile de social media nu din ură, ci pentru că o iubea prea mult și nu mai putea ca zilnic să o vadă online, fără să fie cu ea. Mi s-a părut incredibil câtă vulnerabilitate poate încăpea într-un om necunoscut. În doar 23 de minute, am reținut doar ochii lui, văzuți prin oglindă. Și, prin ei, un suflet.

Emoțiile, trăirile, rănile și dorințele rezonează cu realitatea. Dincolo de toate, rămân natura și oamenii, cu nevoile, împlinirile și neîmplinirile lor. Trăim vremuri ciudate, poate că tot ce avem de făcut e să ne uităm mai atent la ce e în jur și să fim oameni, cu bune și cu rele.

În 23 de minute poți afla cum cineva iubește un instrument, cum își blochează o iubită pe social media pentru că o iubește prea mult, sau cum învață să trăiască din nou. Și îți dai seama că toți avem emoții, fericiri și drame fără sfârșit. Rănile din trecut nu sunt aceleași cu cele din prezent, dacă reușim să ne facem un update la suflet.

Oamenii încă mai pot iubi, dacă au curajul să se uite cu atenție înăuntrul lor.

Pe curând,

M.