O poezie nemuritoare
Pacea interioară e un abis
În care te simți ca în paradis
Nu are legătură cu succesul, cu banii sau cu obiectele materiale
Nici măcar cu puterea orbitoare
Viața ta de pe pământ
E ca în ceruri, doar că nu mai e vânt
Sunt unele zile în care simți că mori
Altele în care zbori
Aici ai o misiune
Acolo e doar o plecăciune
Fii blând și calm în momentele de schimbare
Vine ceva frumos, o binecuvântare
Credința ne ține vii
Speranța ne coordonează
Ca o elice din colecția unor copii, care visează
Așa ne încadrează viața în bujori, salcâmi, tei sau scântei
Și o bucurie din crâmpei
Viața mea este despre experiențe, depășire și cunoaștere
Poate despre recunoaștere.
Până data viitoare,
Crede într-o poezie nemuritoare.
Cu multă liniște, o poetă amatoare,
Mădălina Sandu
