O poezie nemuritoare

Pacea interioară e un abis

În care te simți ca în paradis

Nu are legătură cu succesul, cu banii sau cu obiectele materiale

Nici măcar cu puterea orbitoare

Viața ta de pe pământ

E ca în ceruri, doar că nu mai e vânt

Sunt unele zile în care simți că mori

Altele în care zbori

Aici ai o misiune

Acolo e doar o plecăciune

Fii blând și calm în momentele de schimbare

Vine ceva frumos, o binecuvântare

Credința ne ține vii

Speranța ne coordonează

Ca o elice din colecția unor copii, care visează

Așa ne încadrează viața în bujori, salcâmi, tei sau scântei

Și o bucurie din crâmpei

Viața mea este despre experiențe, depășire și cunoaștere

Poate despre recunoaștere.

Până data viitoare,

Crede într-o poezie nemuritoare.

 

Cu multă liniște, o poetă amatoare,

Mădălina Sandu