Liniște

Afară plouă și e totul în abundență

Ca o dorință cu chintesență

O rețetă de prăjitură preparată dintr-o încrengătură

E gustoasă și pe alocuri arsă

A stat prea mult la cuptor

Cât aveam treabă în dormitor

I-am pus scorțișoară și multă iubire

Cât să iasă o prăjitură cu împlinire

E atât de puternică și de neuitat

Pandișpanul tot mai însiropat

Are stropi de ploaie, de iubire, de dorință

De cumpătare și de limitare

E doar o putere înălțătoare

Ce nu te lasă și nu poți iubi altceva

Decât inima ta

Care e în pieptul lui

Și are multă, dar multă iubire

Ce se va uni în curând

Să fie tot ce și-au dorit sperând

E o prăjitură cu multă pasiune

Pusă într-o speranță ce niciodată nu a murit

Nu s-a învălmășit

A rămas puternică și vie

Ca o statuie într-o colivie

I-am dat tot și am iubit

Am sperat, am disperat, am plâns necontenit

Și am dăruit

Într-o liniște de prețuit.