Liniște
Afară plouă și e totul în abundență
Ca o dorință cu chintesență
O rețetă de prăjitură preparată dintr-o încrengătură
E gustoasă și pe alocuri arsă
A stat prea mult la cuptor
Cât aveam treabă în dormitor
I-am pus scorțișoară și multă iubire
Cât să iasă o prăjitură cu împlinire
E atât de puternică și de neuitat
Pandișpanul tot mai însiropat
Are stropi de ploaie, de iubire, de dorință
De cumpătare și de limitare
E doar o putere înălțătoare
Ce nu te lasă și nu poți iubi altceva
Decât inima ta
Care e în pieptul lui
Și are multă, dar multă iubire
Ce se va uni în curând
Să fie tot ce și-au dorit sperând
E o prăjitură cu multă pasiune
Pusă într-o speranță ce niciodată nu a murit
Nu s-a învălmășit
A rămas puternică și vie
Ca o statuie într-o colivie
I-am dat tot și am iubit
Am sperat, am disperat, am plâns necontenit
Și am dăruit
Într-o liniște de prețuit.
